E un înger pierdut în paradisul citadin
Nu umblă ci zboară zâmbete,
Nu calcă ci apasă pământul cu talpa de aur,
E singurul alb între negri.
Şi singurul lucru între fiinţe.
E un înger căzut,cu cioate în loc de aripi,
E poate al tău,poate al meu,
E un înger pierdut de copii la joc,
Regăsit în nisip printre sidefe,
Cioplit de vântul cald de miazănoapte
Şi de marea rece de albastru.
by Ioana Spânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu