Capătul este undeva
În ochii tăi
Sau poate dincolo de ei.
Mi-e frică să mai visez,
Mi-e frică să privesc.
Am zburat din
Umbra paşilor tăi;
Am trăit chinul
De a-ţi cunoaşte
Trupul din interior;
Mă gậndesc că ai fost
Răstignită undeva,
Dar nu găsesc locul…
Poate în inima mea
Căci simt înţepături de cuie.
Voi fi lậngă tine
Dimineaţa
Să te ridic din pat
Piesă cu piesă…
Eşti atật de fragilă,
Sunt atật de nătậng.
Respir şi mă cufund…
Caut abisul sufletului tău ;
Sunt speriat de secunda
Care trece.
Nu mai am puls
E posibil să fiu mort.
Cậmpul pe care
Am fost aruncat
Este colorat haotic
În albastru marin.
Copacul îmi întinde mậna
Şi-mi oferă fructul,
Eu aleg sămậnţa...
Poate va încolţi
Şi voi renaşte
Pentru tine iar.
by Ionuţ Roman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu