Răsuflarea de cleştar
Ciopleşte al tău chip,
Buzele de trup se separ
Sărutând părul amorţit.
Iar eu, adânc croiesc
Drum până-n ochii tăi,
Să-ţi aud glasul femeiesc
Şi lângă piept să moţăi.
Rătăcesc ca fulg nestins,
Istovit de dor, s-adulmec
Parfumul de sărut încins
Înjghebat din al tău pântec.
by Radu Căpraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu