Vino pe pajiştea sufletului meu

Sufletul meu e un câmp unde cresc şi se usucă vise.

unde păsările cântă şi pleacă,

e o pajişte pe care fluturii nu stau decât o zi.

Câmpul meu înfloreşte şi apoi moare...

La capătul lui e o pădure întunecată,

cu şerpi şi buruieni ce nu o lasă să respire;

rareori mai iese câte un fluture lipsit de vlagă

ce-şi dă duhul pe pajiştea mea.

Pădurea e sufletul tău 

iar întunericul dinăuntru

e cel ce ne desparte.

by Nicoleta Popa