Când nu există fericire o inventezi,
Când există ură o ignori,
Când există soare te bucuri,
Te bucuri şi de ploaie.
Dar când există iubire ce faci?
O ignori?
O urăşti?
O trasnformi în firul de soare ce uneşte
Cerul cu pământul?
O laşi să devină inocentă şi pură
Albastrul soarelui şi galbenul mării.
O laşi să te simtă ,să te cuprindă
Până în adâncul tău,să te sufoce până la leşin.
O laşi să fie ea frumoasă,mitica.
by Ioana Spânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu