Pe muchia lu' iulie,
Veghea cerul secat de-albastru
Sufla vântul pâtruns de furie,
Zguduind vieţuirea de sihastru.
Tot din jur se-ngropa…
Nori turbaţi se-nghionteau
Perdeaua stelară se deşira,
Fulgerele mă torturau.
În miezul lu' august,
Astru central se-mpânzeşte
Clipele capătă gust,
Sărutându-mă părinteşte.
Rătăcind printre stânci bătucite,
Zăresc chipul sculptat în munţi
Sărutând buzele-mpietrite,
Nu eziţi să te încrunţi.
Hrănesc ochii înfometaţi,
Plini de dăruire şi amor
Cu frumuseţe pură înzestraţi,
Îi sărut şi mă dobor.
Împărtăşim crudul secret,
Prin priviri molipsitoare
Suntem prizonieri în deşert,
Ai iubirii şovăitoare.
by Radu Căpraru